Ultima rătăcire
Moartă
Îmi car singură trupul
Greu de-atâtea păcate
Prin grădina-n care răsar cruci
Albe şi-ngheţate, mâinile-mi
Atârnă pe lângă trup
Veştejit de timp, chipul
Nu mai vrea să se privească
În oglinda tinereţii
Picioarele de scândură
Vor să fugă, să mă părăsească
Doar sufletul, înnegrit de-atâta
Ură şi singurătate, îmi strigă-n
Disperare să-l iert
Să-l las să-şi ia zborul
Spre Cerurile-n care îl aşteaptă
Îngeri înveşmântaţi în albe robe
Simbolism. Am câteva astfel de poezii, apreciez curentul literar, dar un an de zile în alb-negru m-a făcut să văd iar lucrurile mai colorate. Oricum, poezia e bună. Spui că astea-s poezii vechi, deci ai un talent înnăscut.
RăspundețiȘtergerema rog nu e chiar simbolism. e un simbolism cu marci postmoderniste. de exemplu nu este prezent acel loc inchis si fara aer din poeziile simboliste.
RăspundețiȘtergerea good night
Nu conteaza ce curent literar e. Oricum, o poezie nu va fi niciodata strict simbolista, modernista sau mai stiu eu cum.
RăspundețiȘtergere@mihail: Cred ca e prea mult sa spun ca am un talent innascut. Sunt poezii de acum trei ani, dar pentru mine sunt vechituri si pentru ca vedeam altfel lucrurile atunci.
:))Știi, am citit multe creații, dar mai ales poezii, ale multora de vârsta mea. Mi-am dat seama când poeziile au fost scrise forțat, doar pentru apreciere, fără pic de talent. La fel, mi-am dat seama când poeziile au venit dintr-un suflet special și cu un talent puternic. Nu încerc să-ți fac complimente, n-am niciun interes, doar că te aflii printre persoanele care scriu bine, care au versuri frumoase, care nu se chinuie să demonstreze lumii că-s mari scriitori. Pentru că acolo unde chinuiala asta există, se vede, poeziile nu au valoare, nu au viață. Respiră doar versurile venite din suflet, doar acelea impresionează. Ascultă-mă, că știu ce zic!
RăspundețiȘtergereAi dreptate, si eu imi dau seama cand poezia e fortata. Sau poate ca nu toata poezia e asa, dar chiar daca exista doar o metafora prea mult gandita, se simte.
RăspundețiȘtergereDar, cum zicea Arghezi: "Slova de foc si slova faurita/Imprecheate-n carte se marita." Cateodata e nevoie si de ceva lucru, dar ce-i prea mult, strica.
Corect ;) Se întâmplă să nu-ți vină în minte o rimă, un cuvânt... Și-atunci stai să te gândești, te chinui puțin, dar una e să te chinui să găsești un cuvânt, și alta e să te chinui să creezi un vers sau o poezie (am văzut pe cineva care compunea o poezie cu dicționarul în față =)) ).
RăspundețiȘtergere:)) Cred ca se chinuia foarte mult sa stea sa caute mereu cuvinte.
RăspundețiȘtergere