miercuri, 17 martie 2010

Franturi


E cald lângă inima ta

În care-mi sap un loc de veci
cu mâinile goale, sângerând
de dorul îmbrăţişării dintâi
.....................................................

Scurgând clipele
spre Timpul veşnic
amorţit
mă termin toată
de dorul ce curge spre Tine
...................................................

4 comentarii:

  1. :-? hmm...prima dată mi s-a părut aiurea: rima e albă. Apoi am recitit de vreo 2-3 ori, și-am înțeles mesajul. Și-mi place, când ai scris-o? :D (adică nouă/veche?)

    RăspundețiȘtergere
  2. Hmm, sa zicem ca sunt noi. Anul trecut cam pe vremea asta au fost scrise. Nu e o poezie, sunt doua strofe din doua poezii diferite. Dar n-am pastrat decat astea in speranta ca o sa reusesc sa le scriu si o continuare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Aha, dar se leagă. Aștept și continuarea. Și poate postezi și ceva scris anul ăsta :D. Hai, că m-ai făcut curios...

    RăspundețiȘtergere
  4. Celelalte poezii de pe blog sunt de anul acesta. O sa mai pun una asta seara, dar trebuie sa ma hotarasc pe care :D

    RăspundețiȘtergere