Orbire

Mă înec într-o sclipire oarbă:
taciturnul gând zimţat
îmi împuşcă goliciunea trupului,
aruncând în mine cu podoabe -
negre, albe, scufundate
în aluat de sânge
şi-aburind de fumul
parcurgând cărarea dinţilor tăi

M-ai înecat orbeşte, sclipind din ochi
- ca zumzetul albinei şchioape de un ac -
un tainic vis de-al zeilor
căzuţi în plasa firii tale

şoptind:

"- Te voi orbi cu sclipirea,
deşi voinţa-mi este moartă,
ca să-mi alătur cucerirea mută
prin doruri înecate de-altădată."