Alter ego
Mi-am pierdut Glasul
răsfirat în fascicule de lumină
- pură, veştedă, albastră -
care-mi străbat trupul:
"E noaptea primului mister,
în care stau, pitit după o carte,
s-aud cum bate Luna cea-de-fier
în poarta visurilor moarte.
Ţi-alung dorinţa în oglinzi
crescute-n creştet de uitare
şi-atunci să vezi ce-ai să m-alinţi
că-ţi dau speranţa prin Cântare!
Desfă-ţi tu glasul incolor
din toate mrejele durerii
ca s-alergăm din nor în nor
- cascade-ale plăcerii!"
Adu-mi aminte, Glasul meu,
să te respir prin firele de păr,
să te ador ca pe un zeu
născut 'naintea tuturor!
:"> Poezia are numele blogului meu:))
RăspundețiȘtergereCe să zic...versuri foarte reușite, îmi place tema, îmi place versificația, îmi place totul... Felicitări!:D
Sa stii ca nu ti l-am furat, nu stiam de blogul tau cand am scris poezia :D
RăspundețiȘtergereMersi! Si mie imi place poezia asta in mod special, dar nu stiu exact de ce :-?
Dar nici nu te-aș putea acuza că l-ai furat:)) Îți place în mod de special pentru că e o poezie specială.
RăspundețiȘtergeremod special*
RăspundețiȘtergereemoțiile:D