Sfârşit de Lună
Deseori
când nu-mi ascult
însângeratele voci ce-mi curg
- cuminţi -
prin minţi:
" - Copil de la capătul Curcubeului,
dă-mi mâna
să te umplu de Lumină!"
parcă-mi privesc privirea
- mută -
şi-mi dorm visele
un Somn adânc
şi trist
şi surd
ca valurile mării când se lovesc de Vid
Şi-mi cânt atunci
- îmbrăţişată de Mister -
sonata efemerelor dureri
Hmmm...frumoasă poezie, dar ia să fii și tu puțin mai veselă, ai văzut că eu am reușit. Aștept și de la tine:))
RăspundețiȘtergere:)) Eu zic sa nu astepti, nu cred ca pot sa fiu vesela. Nu in poezii, cel putin. In viata de zi cu zi nu sunt asa serioasa ca in scrierile mele. Chestia e ca inspiratie am, in general, in momente mai putin fericite, asa ca se reflecta tristetea in poezii.
RăspundețiȘtergere