Rugăciunea unui sfinte
Satană,
priveşte-mă cu ochi de gheaţă
şi las-o umbră de speranţă
în pântecul desprins de mine!
Satană –
aprigă dorinţă arsă
de dor ca inima să-i coasă
pe catafalcul secular
doi îngeri – avatari ai nefiinţei.
Mirajul minţii tale,
cuprins în panglici de mangal,
mă doare – şi veşnic atârnând de tine,
mă scurg prin timpul care trece, vine
şi mă absoarbe în nadir -
Satană, dă-mi sufletul la loc în mine!
NU sunt satanista. :)
deci un sfant se roaga la satana... probabil si u ndrac se roaga tot la un sfant:P
RăspundețiȘtergereDa, dar nu te gandi ca Satana se refera neaparat la Diavol. Sau ca sfanta care se ruga era intr-adevar atat de cuvioasa.
RăspundețiȘtergereCe am vrut sa sugerez e ca nici unul din noi nu e sfant, fiecare pacatuieste, fiecare e cand de partea Binelui, cand de partea Raului, asa ca nu suntem in masura sa judecam pe altii.
dar uite ca totusi judecam
RăspundețiȘtergereMda, asa a fost intotdeauna si probabil asa va fi mereu. Dar nu strica sa incercam sa schimbam lucrul asta. Sau, daca nu poate sa dispara de tot, macar sa-l diminuam.
RăspundețiȘtergereOricum, majoritatea vor intelege din poezia asta ca eu sunt adepta lui Satan si alte cacaturi de genul, asa ca n-are sens sa incercam a da explicatii lucrurilor pe care majoritatea persoanelor nici nu le inteleg :-j