Din multe ploi de lacrimi
Şi multe ploi de vise
Se naşte zâna albastră
Cu zâmbete prea stinse.
Adulmecă prin ceaţă
Şi scutură din plete
O unică speranţă
Din amintiri cochete.
Dar mozaicul verde
Adoarme a ei şoaptă
Şi-acum zâna va crede
Că dragostea e moartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu