Plouă-mă, cer, şi plouă-mă, furtună,
Plouă-mă coaste şi apoi m-adună
Într-o întreagă, grea melancolie
Care-a murit c-aşa a fost să fie.
Plouă-mă, nor, plouă-mă de-acasă,
Plouă-mă-n sus şi-apoi mă lasă
Căzând în gol să mă găsesc nevie,
Căci am murit c-aşa a fost să fie.
aplauze
RăspundețiȘtergereMultumesc, multumesc! Apreciez!
RăspundețiȘtergereUna din puținele poezii scrise de tine pe care le înțeleg în totalitate! Și pot spune că e superbă!
RăspundețiȘtergere:))Deci eu sunt pentru tine cum e Ion Barbu pentru mine :D (imi face viata un calvar omul ala...x( )
RăspundețiȘtergereMa bucur ca-ti place. Si chiar daca suna ciudat, si mie imi place foarte mult si sunt foarte mandra :D :D :D
Așa așa...că ești talentată, mânca-te-ar...:-? blogu':)):))
RăspundețiȘtergere=)) p-asta cu manca-te-ar blogu n-o stiam :))
RăspundețiȘtergereSalut! Am avut probleme cu blogul si mi l-am schimbat. Cel vechi a fost sters, iar cel nou are tot acelasi link, dar trebuie reintrodus in blogroll. Multumesc:) Sper sa va placa noul blog:)
RăspundețiȘtergerehttp://claudiunegreu.blogspot.com/
frumos...melancolic frumos...
RăspundețiȘtergereimi place ploaia ta....nu am iubit niciodata ploile lui Bacovia....
Multumesc frumos! Ma bucur ca v-a placut :)
RăspundețiȘtergerehttp://efectdenud.blogspot.com/
RăspundețiȘtergereun nou blog cu o noua poveste.