Adorm în vise uneori
şi mă privesc născându-mă
din prunci ucişi
înainte de Timp –
uscată de ploaia sângerie
îmi mestec degete de lut
şi ochi mijiţi, sticloşi
îmi cresc prin vene.
Tăcută, mă aşez cu capul in mâini
şi-mi gust fiinţa
ascunsă în pântec.
esti insarcinata?
RăspundețiȘtergereNu.
RăspundețiȘtergerebine;))
RăspundețiȘtergereIn poezie este vorba despre nasterea mea, nu despre faptul ca dau eu nastere cuiva.
RăspundețiȘtergereAm facut o modificare ca sa se inteleaga mai bine.
e prea multa durere...nici macar un scancet de bucurie...
RăspundețiȘtergereDa, este chiar durerea din ziua nasterii mele.
RăspundețiȘtergere