O coastă mi-a şoptit:
“-Deschide-mă!”
şi am pătruns în goliciunea
putredă din piept.
Prin nori de sticlă am coborât
în mine,
dar m-am pierdut.
Mi-am înecat atunci privirea
ca să-mi găsesc Adâncul.
El mi-a zâmbit:
“-Ucide-mă!”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu