joi, 1 aprilie 2010

Peisaj obscur

Am pornit într-un trip

spre culmile extazului:

zeci de fâşii mă legau de tine

cu braţe multicolore

când fluturi adormiţi

îmi şopteau nemurirea.

Agăţată de-o sprânceană,

mă scăldam – ascunsă

în roua trupului tău.


Apoi, ni s-a desprins un vis

din piepturi –

fiori adânci ne-au sugrumat de-odată

privirile cu nestemate

şi ne-am lăsat crucificaţi,

sorbind din noi întreaga noapte.

3 comentarii:

  1. Hmmm...tot așa e și asta...dar vorba ta, m-am obișnuit și-mi place...

    RăspundețiȘtergere
  2. Hai ca asta chiar nu e pesimista :D E asa, un pic erotica daca citesti printre randuri :>

    RăspundețiȘtergere
  3. Să-nțeleg că la tine „pesimist” înseamnă o poezie d-aia care-ți zbârlește părul pe tine și care nu te lasă să dormi noaptea, dându-ți coșmaruri...:))

    RăspundețiȘtergere