.

Taine

Dormeau pe pleoape de metal

degete-ncărcate cu şoapte fermecate:

„- Cetatea e un suflet

ori sufletu-i cetate?”

Şi ne cădeau mâinile-n gol

mereu mai aspre, sângerânde

în căutarea răspunsurilor ude,

pictate-n acuarela norilor

Şi-un fir din aţa zorilor

ne-ntuneca mintea prea vie,

dar noaptea care avea să fie

mai singură decât singurătatea

usca pe buze umbra veşniciei