Poem intrinsec
Decorul vast, antic
al cercurilor de-adamant
de-un verde-albastru îngheţat
îmi arunca-n cutia dintre oase
furtuni cu ape noroioase,
ce-ncolăceau – aprinse –
lumini din alte vise
Şi-n pragu-ntunecatului decor
- antic şi vast ca lumea toată –
stăteau ascunse-n palme de-altădată
doi maci culeşi de dinţii incolori
ai mortului sculptat în piatră
Şi-n vastul, anticul decor,
ce săruta cumplita-mi faţă
cu buze negre, ca de scrum,
îmi tremuram clipe din viaţă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu