A doua zi e-ntotdeauna naspa

A doua zi e-ntotdeauna naşpa
când cu Soarele-răsare-n nori
mă-nvârt ca un titirez
în mijlocul Universului descentrat
şi parcă aud scrijelind condeiul
pe timpanul înnebunit -
de teamă să nu cad
mă prind cu unghia de-o pleoapă
şi sughiţ în mine plânsul.

A doua zi e-ntotdeauna naşpa
când fierb pe străzi înguste
ce vor să-mi guste talpa
şi mă respir aproape dezmembrată
la loc în pagini galbene de vreme.